Derbiul galeriilor!
25 Septembrie 2008 Salut! ora 15:55 ajung la Stadionul Areni, ma mai intalnesc cu inca 3 prientenii si hotaram
sa intram, ce Dumnezeu, doar era meciul contra celei mai mari rivale ale noastre, FC Botosani! Am intrat,
am observat ca cele doua galerii erau foarte bine despartite, iar in momentul in care am trecut
pe langa cea suceveana am simntit un fior rece pe sina spinarii! Era acel fior care imi zicea
"Aici e locul tau", cantecul lor ma ungea pe inima, dar am continuat sa merg, intr-o zona mai
linisitat, de unde sa pot observa meciul pe tot parcursul lui!
Am ajuns, undeva in stanga terenului, la etaj, era mai liber, se vedea perfect!!! Ma uitam
de jur imprejur, era o atmosfera formidabila, una pe care nu am mai vazut-o de mult timp,
lumea venise in numar mare, cateva mii, toti radeau, mai erau unii care aveau ceva de impartit
cu fanii celeilalte echipe! Eu eram calm, la fel ca si prietenii mei si totusi parca eram un
pic cam tensionati, noroc cu momentul care n-ea dezmortit, banerul galeriei sucevene ne-a amuzat
teribil, a fost momentul de care aveam nevoie!
Desi pe teren lucrurile stateau cam prost, majoritatea fazelor incheinduse la mijlocul terenului
in tribune spectacolul era complet: tipete si dintr-o parte si din alta, invitatii la strigat,
caci pe parcursul meciului am auzit de multe ori "nu se aude nimic", prima oara au folosit asta
Botosaniul, dar zicala cine rade la urma rade mai bine, s-a adeverit din nou, iar cand s-a auzit
acest refren din partea galeriei sucevene, oaspetii erau deja muti de uimire, conduceam cu unu
la zero. Tare mi-a mai placut momentul acela, m-am simntit mandru, am simntit ca le-am intorso
inzecit, si tipam cat puteam, de acolo de unde eram, "nu se aude nimic, nu se aude nimic",
nici nu avea ce sa se auda bineinteles, erau prea buimaci ca sa foloseasca cele doua fraze
pe care le-au mentionat pe tot parcursul meciului, nu i-a dus capul la mai mult! Defapt, nu le
dadeam nici un moment de respiro, caci incepeam iar "Suceava, Suceava", tot stadionul canta,
chiar si mosnegelul de langa mine, cel care la inceput era curios de ce notez in caiet fazele
importante, canta si el, eram ca o mare familie.
AM asteptat fluierul final cu sufletul la gura, dar a venit, am respirat usurat, am trecut si
de astia, la fel ca si de Ceahlaul cu un gol superb, marca inregistrata Celpan! Am mai stat circa
zece minute pe stadion, am admirat multimea de oamenii care se inghesuiau sa iasa, mi-a placut
m-am simntit mandru din nou ca sunt sucevean, mandru de echipa locala, de antrenor, de jucatori,
dar in primul rand de locuitorii orasului! Sunt mandru ca sunt Sucevean!
sa intram, ce Dumnezeu, doar era meciul contra celei mai mari rivale ale noastre, FC Botosani! Am intrat,
am observat ca cele doua galerii erau foarte bine despartite, iar in momentul in care am trecut
pe langa cea suceveana am simntit un fior rece pe sina spinarii! Era acel fior care imi zicea
"Aici e locul tau", cantecul lor ma ungea pe inima, dar am continuat sa merg, intr-o zona mai
linisitat, de unde sa pot observa meciul pe tot parcursul lui!
Am ajuns, undeva in stanga terenului, la etaj, era mai liber, se vedea perfect!!! Ma uitam
de jur imprejur, era o atmosfera formidabila, una pe care nu am mai vazut-o de mult timp,
lumea venise in numar mare, cateva mii, toti radeau, mai erau unii care aveau ceva de impartit
cu fanii celeilalte echipe! Eu eram calm, la fel ca si prietenii mei si totusi parca eram un
pic cam tensionati, noroc cu momentul care n-ea dezmortit, banerul galeriei sucevene ne-a amuzat
teribil, a fost momentul de care aveam nevoie!
Desi pe teren lucrurile stateau cam prost, majoritatea fazelor incheinduse la mijlocul terenului
in tribune spectacolul era complet: tipete si dintr-o parte si din alta, invitatii la strigat,
caci pe parcursul meciului am auzit de multe ori "nu se aude nimic", prima oara au folosit asta
Botosaniul, dar zicala cine rade la urma rade mai bine, s-a adeverit din nou, iar cand s-a auzit
acest refren din partea galeriei sucevene, oaspetii erau deja muti de uimire, conduceam cu unu
la zero. Tare mi-a mai placut momentul acela, m-am simntit mandru, am simntit ca le-am intorso
inzecit, si tipam cat puteam, de acolo de unde eram, "nu se aude nimic, nu se aude nimic",
nici nu avea ce sa se auda bineinteles, erau prea buimaci ca sa foloseasca cele doua fraze
pe care le-au mentionat pe tot parcursul meciului, nu i-a dus capul la mai mult! Defapt, nu le
dadeam nici un moment de respiro, caci incepeam iar "Suceava, Suceava", tot stadionul canta,
chiar si mosnegelul de langa mine, cel care la inceput era curios de ce notez in caiet fazele
importante, canta si el, eram ca o mare familie.
AM asteptat fluierul final cu sufletul la gura, dar a venit, am respirat usurat, am trecut si
de astia, la fel ca si de Ceahlaul cu un gol superb, marca inregistrata Celpan! Am mai stat circa
zece minute pe stadion, am admirat multimea de oamenii care se inghesuiau sa iasa, mi-a placut
m-am simntit mandru din nou ca sunt sucevean, mandru de echipa locala, de antrenor, de jucatori,
dar in primul rand de locuitorii orasului! Sunt mandru ca sunt Sucevean!
Septembrie 25th, 2008 la 19:42
un duel intre galerii foarte aprins,mai mult cred ca am admirat galeriile decat meciul,un meci superb cu dominatia noastra in a 2-a repriza.un fan adevarat merge la fiekre meci chiar si in deplasare a cetatii nu ma pot considera unul dintre ei dar forza suceava!:X bafta acx,bafta frate !:)
[Reply]
Septembrie 25th, 2008 la 22:48
Bv bv …T iubesc:X:*
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:20
a fost un meci frumos , am meritat sa castigam
golul a fost superb na`m ce zice , ma bucur ca am castigat si cum ai spus si tu sunt mandru ca Sunt Sucevean
Hai Suceava ! Hai Cetatea !
[Reply]